Arhive etichetă: caragiale

Să-l fi citit Bianca pe Caragiale?

Posted on by
4

Bianca îmi aduce aminte de Zoe! Zoe a lui conu’ Zaharia Trahanache, care, insa, il iubeste pătimaș pe prefectul Tipătescu!

Pare din același aluat. Cochetă, atentă la tot ce mișcă, femeie puternică, hotărâtă, care joacă bărbații pe degete și care obține întotdeauna ceea ce își dorește.

Iar pentru asta face orice. Plânge, suferă, disperă. Unii ar spune că e teatru, mult teatru. Sau poate că l-a citit cândva pe Caragiale și i-am plăcut inspirațional personajul Zoe.

Iată câteva replici ale celebrei Zoe:

„Știu! Sunt nenorocită, Fănică. Știu… am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din dos… Am venit numaidecât după Zaharia. N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede… Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică…” (sursă: I.L. Caragiale- „O scrisoare pierdută”)

și încă una:

„Judecă-mă, Fănică, judecă-mă… (plânge.) Da, așa e… am fost o copilă… am făcut o nerozie fără seamăn; dar acuma trebuie îndreptată. Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment în viața ta, scapă-mă… scapă-mă de rușine!”

Mi se pare mie sau Bianca exact asta a spus și ea în ultimele două zile, de când a anunțat soțul că divorțează?

De exemplu:

„Trec printr-o situatie in care sufar teribil, cumplit. E o situatie critica pentru mine. Eu sunt un om dintr-o bucata care isi asuma. Imi asum tot ce am facut. Toti oamenii gresesc, vreau sa fiu lasata in pace. Sunt un om ingenuncheat. Nu ma loviti cu picioarele. Am dreptul sa gresesc. …. Iubesc un om pe care sunt pe punctul de a-l pierde. SUNT UN OM CARE sufera. … Sunt un om dependent de dragoste. Eu nu merit un astfel de om. El e prea bun pentru mine.”- sursă Bianca Drăgușanu/ Slav

Dar poate mă înșel eu. Poate sunt doar „individios”. Poate Bia seamană doar cu ea însăși. Că e unică!

Sau poate că voi sunteți mai inspirați ca mine! Găsiți un personaj cu care Bia să semene mai mult?

“Caragiale era un adevărat miștocar al secolului 17″

Posted on by
3

 “Posesia unei oglinzi frumoase este foarte importantă în viața unui om”
– “Idealul unui om și toate dorintele sale trebuiesc concentrate spre achiziționarea unei oglinzi stabile și bune”
– “Nici un om nu trebuie sa treacă prin viață fără a avea în folosință măcar o oglindă bună”
– “Oglinda trebuie să fie nelipsită din garderoba oricărui idealist”
– “Când te uiți în oglindă, te vezi pe tine, dar uneori mai vezi și alte lucruri, mobila”
– “Vampirii nu au reflexie în oglindă, deci, conform acestui citat, nu pot fi idealiști”
– “A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă și a avea o oglindă înseamnă a avea un ideal. Niciodata o desincronizare.”
– “Oglindă, oglinjoară, încotro merge această țară? Oglindă, Oglinjoara, nu mai bine plecăm toți afară?”
– “Nu sunt de acord cu acest citat, deoarece Nichita era femeie și se uita mult în oglindă”
– “Se stie că femeilor le place să se uite în oglindă, de aceea Nichita ne îndeamnă idealurile spre achiziția unui astfel de instrument reflectorizant”
– “Personal nu este de acord cu acest citat, deoarece nu sunt femeie ca Nichita să stau să mă cochetez, aranjez și fardez în oglindă ca o matrahulă”
– “Trebuie să ne privim atent în oglindă și să ne întrebăm: Oglindă, oglinjoară, trec și eu bacul în această vară?”

Subiectul 3 – O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale

– “Cetățeanul turmentat este reprezentat în lumea reală de omul obișnuit, adică bețivul român”
– “Misterioase sunt căile scrisorii pierdute”
– “Caragiale era un adevarat miștocar al secolului 17″
– “Putem spune că Caragiale e foarte actual, personajele cu proști și bețivi regăsindu-se în fiecare club de fițe din lumea noastră amară”
– “Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahăr. În mod similar, Farfuridi desfășura afaceri cu farfurii, iar Iordache Brânzovenescu rula afaceri cu brânză”
– “După numele lui Brânzovenescu ne putem da seama că acesta era de la țară și avea rădăcini străvechi în cultivarea brânzei.”

Acestea sunt câteva dintre perlele de la BAC-ul lui 2011. Le-am primit şi eu pe mail. Sper, totuşi, să nu fie toate adevărate, ci să fie şi „înflorituri” internautice. Că, altfel, e vai de…noi