Idee senzaţională aseară: îmi vine cheful să ne urcăm în maşină şi să plecăm până la Sinaia, să bem o cafea.
Prin studenţie făceam des astfel de escapade. Zic să ne aducem aminte de tinereţe!
Paradoxal, „Iubire” acceptă, cu gândul că o lăsăm pe Sophia cu bunica.
Hai să mai luăm un cuplu de prieteni vecini, tot tineri ca noi, să fie ceva mai multă distracţie pe drum. La fel de paradoxal, acceptă şi ei, tot amintindu-şi de tinereţe. Îşi iau, însă, băieţelul cu ei, neavând cu cine să-l lase. Până la urmă, nu era o problemă. Puştiul are doi ani şi te înţelegi bine cu el, la întoarcere putea dormi liniştit.
Vreo 20 de minute, ne-am echipat corespunzător de munte: cu hanorace, cu şepci, cu tenişi. Să intrăm în peisaj!
Şi uite aşa, la opt seara, ne pornim spre Sinaia.
Ei, dar cât credeaţi că ţine minunea? Trei zile! În cazul de faţă, vreo trei kilometri.
N-am apucat să intrăm pe DN că femeile au şi început: „Taca, taca, taca, taca! Că, totuşi, Sinaia e cam departe, că cine ştie cum doarme copilul, că ne întoarcem de abia pe la unu noaptea, că mâine trebuie să meargă la serviciu, că…., că…., că….”.
Noi, bărbaţii, care ne dădeam mai viteji, ne-am văzut, încă o dată, a câta oară, învinşi de soaţe.
Aşa că am sfârşit la o cafea la o crâşmă pe lacul Snagov. Măcar până acolo au acceptat să mergem. Mi-am făcut şi eu acolo o poză, cu nişte palmieri în spate, trist şi îngândurat, imaginându-mi, însă, că respir aer… de munte!
Concluzia: am nişte prieteni „boşorogi”. Mult prea devreme! 🙂
:)))) tare de tot
Sar’na.
deprimantttttttttt…poate trebuia sa faci o escapada doar cu baietii dar banuiesc si asta ar fi paradoxal dc doamnele ar fi acceptat:))))….macar ai facut o mini poveste si din asta:)))
Multumesc pentru primul tau comentariu. Ei, pana la urma, nu e foarte deprimant. Ma gandesc ca, oricum, as fi fost terminat a doua zi. Totusi, si eu sunt un… bosorog. Sambata plecam, insa, la Sibiu si ne scoatem.
de fapt….”bosorogii” erau ele :)):))…perfect!
Bingo! Cine e destept intelege exact ce trebuie! 🙂
:))))))))) asa suntem noi, femeile, ne facem griji pentru copii sa doarma bine, sa aibe ce manca, pentru soti sa fie odihniti a doua zi la munca….si voua tot nu va convine!!!! rusinik sa va fie !!!1:D :)))))
Ne crapa, deja, obrazul de rusine ca am vrut sa le amintim de tinerete! 🙂
😀 …offf deja ma simt vinovata k ti-am facut reprosuri:D pup:)
Stai linistita. Sunt binevenite. 🙂
insa la partea cu mult prea devreme te inteleg perfect….am 23 de ani, 2 copii ( baietel de 2 ani si fetita de 8 luni) si simt ca am imbatranit mult prea devreme….faptul ca suntem singuri si nu ne ajuta nimeni , faptu ca numai pot iesi la o cafea fara copii, faptul ca de 3 ani numai stiu ce e ala somn de 3 ore neintrerupt, banii mult prea putini pentru cate nevoi sunt…ehhhh…e greu…bine macar ca imi lumineaza viata cu zambetele lor si cand ii privesc, macar pentru o secunda, uit de griji si de orice atceva!
ai grija de tine si de familia ta…te imbratisez…papa
Esti foarte tanara si, deja, foarte batrana. E un mare paradox pe care il traiesti. Doar 23 de ani si ai doi copii?! Mult curaj!
…sau multa prostie…da da, tre sa recunosc…proasta am mai fost, nu stiam la ce ma inham:))))))
da tot am 2 copii superbi pe care ii iubesc si pretuiesc enorm:)
Una peste alta, timpul nu mai poate fi dat inapoi, asa ca e bine sa te bucuri din plin de ce ai.