– 1 laptop cu ecran mare, să vezi foarte bine totul pe el
– 1 laptop mic, uşor de cărat oriunde
– 1 bucată placă, cu care poţi citi presa chiar şi pe „tron”
– 1 bucată televizor led care se poate conecta la internet şi poţi să vezi totul la o diagonală de 107 cm
– 1 sistem blueray conectabil la internet, cu care auzi excepţional toate melodiile pe care vrei să le descarci de pe youtube sau alte site-uri asemănătoare
– wireless în toată casa
– una bucată alarmă conectată direct la poliţie (asta ca să nu le vină vreo idee unor băieţi, după ce citesc acest articol)
Şi tot mi se pare că nu mă mişc suficient de repede, că nu sunt suficient de bine „conectat”, că nu pot răspunde suficient de repede comentariilor de pe blog sau de pe facebook. Mă întreb ce făceam dacă mai eram şi pe Twitter sau pe alte reţele de socializare. Dar am să mă bag şi acolo, în curând.
Adevărul este că trăim în epoca tehnologiei, că petrecem tot mai mult timp „online”, că viaţa noastră s-a mutat uşor, uşor pe internet, că dăm mai multe like-uri decât „Bună dimineaţa!”.
Acum cred că am nevoie de un smartphone. În prezent, am un telefon dual- sim şi mă îngrozeşte gândul că va trebui să car două telefoane după mine.
Aştept, totuşi, recomandări de la voi: ce smartphone ar trebui să-mi iau ca să pot accesa blogul repede, repede. Există şi smartphone-uri dual- sim? Dacă da, la ce bani?
Undeva, între Crăciun şi Revelion, nişte prieteni ne-au invitat la o cafea, la o ieşire, ca să mai schimbăm atmosfera. Invitaţia a fost la o cafenea în Dorobanţi. Asta e, să arunce cu piatra în mine cel care nu a fost niciodată la un cico în Dorobanţi! Invitaţia nu poate fi, însă, comentată, aşa că am răspuns „Prezent”.
Ne-am urcat noi în maşina noastră autohtonă şi ne-am dus în Dorobanţi. Am parcat cu o nesimţire aproape revoltătoare printre zecile de limuzine sau alte maşini luxoase din sfera OZN-urilor.
La intrarea în cafenea, ne abordează, însă, ca pe orice client de lux, doi puradei. „Barosane, dă şi tu ceva!”. „Hai, plecaţi de aici!”. „Hai, barosane, te fac pe tine 10 lei?”.
Am înţepenit! Cum? Cum adică „10 lei”? Adică ăsta este „scorul” minim pentru cerşetori în Dorobanţi? Adică mai puţin de atât nu acceptă? Sau dacă le-aş fi dat 2 lei sau 5 lei, mi-ar fi aruncat cu banii în faţă şi mi-ar fi zis că-s nemernic şi zgârcit?
Există tarife minime pentru cerşetorie în funcţie de zonă? Cât se cere atunci în Militari? Dar în Pipera? Dar în Bucureştiul Vechi?
Paradoxal, se pare că da. Recunosc: nu le ştiu tarifele din alte zone, dar, în Dorobanţi, cerşetorii nu iau mai puţin de 10 lei.
Consolarea prietenilor cu care ne-am întâlnit la cafea: „Zi sărut-mâna că nu ţi-au cerut 10 euro, că leii nu prea mai sunt la modă aici!”.
Aceastea fiind zise, mai arunc o întrebare în eter: „Şi poliţia unde era? Cerşetori sunt, ca şi parcangii, ca şi hoţi, ca şi prostituate, dar poliţie? Mai există astfel de organe? Sau tariful e de 10 lei pentru că vreo 5 trebuie să meargă la domnii cu caşchetă?”
Nu v-am mai recomandat de mult timp un film. Poate şi pentru că nu am mai văzut unul care să mă impresioneze, în ultima vreme.
Ei bine, însă, „Iron Jawed Angels”, „Îngeri de oţel”- în traducerea care a ajuns în România, chiar merită văzut.
Este un film inspirat din realitate, din istoria americană. Este vorba despre bătălia femeilor din SUA pentru a obţine dreptul de vot. Deşi este un film „feminist”, inspiraţia istorică şi, mai ales, distribuţia excepţională (Hilary Swank, Julia Ormond, Anjelica Huston) fac filmul unul memorabil.
Zilele trecute vă aduceam un nou capitol din isprăvile lui Gogu Pintenogu, vecinul meu. Atunci, vă povesteam cum îl spiona el pe bătrânelul de la etajul superior.
Acum vă aduc replica bătrânelului şi atacul decisiv al lui Gogu. Citiţi textele şi comentaţi. Eu nu voi mai adăuga nimic pentru că replicile lor sunt pur şi simplu savuroase. Enjoy!
REPLICA BĂTRÂNELULUI
Stimati vecini, cred ca mesajul celui care a filmat si a avut curajul sa si posteze ceea ce a filmat este relevat pentru dumneavoastra. Montati-va jaluzele opace sau obloane si tineti-le trase tot timpul, pentru ca cine stie pe care dintre dumneavostra il va filma „cat de curand”. Acum stiu ca nu mai pot ridica storurile de la bucatarie pentru ca ceea ce fac eu in bucatarie a devenit foarte interesant pentru ‘nealui. Bine ca dormitoarele le am la etajul 2, pentru ca pe acolo umblu mai dezbracat!!! Dar atentie, poate ii place sa filmeze si in dormitoare! Intelegeti ca, dupa cum arata cerul in momentul in care a filmat este dis-de-dimineata, probabil in jurul orei 7-7,30, cand cei mai multi dintre noi ne pregatim sa plecam la serviciu. A stat cel putin 1/2 de ora cu aparatul in mana, ascunzandu-se dupa draperii, ca sa filmeze ce?? Probabil ca nu a mai indraznit sa iasa pe sub ferestrele mele ca sa infunde iarasi robinetul de apa cu spuma poliuretanica dupa ce a vazut ca am montat un sistem de supraveghere. Acum ne spioneaza de dupa draperii! De fapt, nici nu ma mira prea mult, pentru ca de cand ne-am mutat in complex numai cu asta se ocupa! Intelegeti ca omul acesta, din lipsa de alte preocupari sau distractii, a devenit extrem de atent la zgomotele pe care le facem in propria casa, daca am avut dupa ce sa tragem apa sau nu, daca ne uitam pe fereastra, daca aprindem sau nu lumina. Ideea cu turnatul aghezmei pe care mi-a sugerat-o este insa foarte buna, poate daca stropim mai multi si mai des cu aghiazma inspre locuinta lui alungam duhurile rele din zona!! Sarbatori fericite tuturor, mai putin „expertului in comunicare”! !! PS: Nici macar nu are curajul sa semneze ceea ce posteaza pe grup. Nicio problema, se deduce usor ca este locatarul din garsoniera de la parter, de sub bucataria mea. Daca nu stiti cine este artistul cu filmuletul, puteti oricand sa aflati.
ATACUL DECISIV AL LUI GOGU PINTENOGU
Stimati proprietari, Mesajul catre voi (al individului care are impresia ca nu am cu ce sa imi omor timpul) sper sa va fie de folos, fiindca eu nu am nevoie de nicio urare de la un asemenea individ. Mesajul adresat mie personal, prin sms, suna fix asa: „micutule James Cameron sa-ti cada mina cu care distrugi inst. vecinilor si ii filmezi, sa te manace cancerul” Nici nu stiti cat de bine ma simt atunci cand (sur)prind in flagrant indivizi care traiesc cu impresia ca totul li se cuvine si fac magarii peste magarii, fiindca se cred ei tari si mari, ca o balena intr-un lighean, cand ei, de fapt, sunt niste mici pestisori intr-un borcan cu apa. Personal i-as transmite doar atat: Sa iti fie rusine, individule! Unde sunt cei 7 ani de acasa, daca acest individ s-a apucat sa ma scuipe de la balcon??? Ca sa nu mai vorbim de injurii si amenintari de genul: „in puscarie o sa mori, cancerul sa te manance samd”. Acest individ trecut de prima tinerete, cu casa in ansamblul in care locuiti si dvs., trimite acum emailuri catre voi toti incercand sa se disculple. Ca sa intelegeti putin trecutul, fiindca despre ce enormitati a facut ANL-ul impreuna cu proiectantul si constructorul stiti deja. „Cu foarte buna credinta”, acest DOMN si-a permis, cu complicitatea unora, sa traga o teava de pexal prin peretele meu exterior, teva cu care, urma sa isi ude gradina, sa isi spele papucii sau picioarele, sa isi spele masina, etc. Serios??? Cum asa? Cine i-a permis sa faca asa ceva prin peretele meu exterior??? Mai de fiecare data cand sosea la coltul casei mele sa isi bage furtunul in teava, lasa mucuri de tigari aruncate ba pe pervazul geamului meu, ba pe aleea de sub geam. Am nenumarate poze, va asigur. Cat despre teava trasa ilegal prin peretele meu exterior, aceasta functioneaza asa cum a functionat si pana acum. Individul insa e speriat de ceea ce va urma. V-am promis lucruri si ma tin de cuvant! Regimul comunist, din pacate si nefericire, a facut tot ce s-a putut pentru „a ne fi bine”. Astazi, indivizi educati si scoliti de vechiul regim, carora insa le lipseste bunul simt, decenta si corectitudinea, fac din propria lor socoteala ceea ce cred ei de cuviinta. Doar ca limitat si ilegal. Peste unii dam, peste altii ne-a ferit bunul Dzeu. In aceasta perioada in 89 mureau oameni pentru libertatea noastra si a acestei tari, insa, din nefericire, azi avem printre noi indivizi care se cred Dzei si „arunca pe geam cu aghiasma” ca sa primim „binecuvantarea lor”. Daca e mana in mana cu Politia Romana si stie atat de multe lucruri, eu ma bucur tare mult pt el. Fara a va pune la dispozitie inregistrari audio, in care acest individ se aude cat se poate de clar cam ce zgomote produce atunci cand apare la bucatarie, danseaza in pielea goala la prima ora de bucurie ca locuieste deasupra mea, ii promit solemn ca, pana nu va lua amenzi peste amenzi de la Politia Romana (si nu, nu voi mai suna la 112!) si nu va respecta linistea proprietarului de pe partea comuna, nu pot fi altfel decat un cetatean care condamna astfel de activitati indreptate, intentionat si intreprinse cu buna stiinta, asupra mea. Fiindca apreciez ca este un caz care are cel putin nevoie de o consiliere de specialitate, daca nu chiar o expertiza serioasa, e posibil sa nu mai fie mult pana voi cere in instanta parasirea locuintei acestuia pentru imposibilitate de convietuire in comun.
Când eram în facultate, îmi doream să am de ce să mă trezesc dimineaţa! Adică să am o carieră, să am un serviciu, să fiu ocupat, să am succes.
Acum, am, Slavă Domnului!, motive să mă trezesc dimineaţa fără număr. Aşa că, acum, îmi doresc să mai prind şi eu câte-o zi liberă, în care să nu-mi sune telefonul, să nu trebuiască să fac nimic, în care doar să stau tolănit pe canapea la vreun film sau să dormitez în pat până la prânz.
Ei bine, în perioada sărbătorilor, am avut libere. Ca tot românul! Poate mai multe, totuşi, decât media, dar au fost.
Şi, evident, mi-am pus planul în aplicare, mi-am împlinit visul. AM STAT! Şi, Doamne, ce-am mai stat! Canapeaua aproape a căpătat forma corpului meu, după aceste libere. Am mâncat, am dormit, m-am uitat la tv, am dormit, am mancat, m-am uitat la tv şi tot aşa.
Până şi Sophia Maria a fost leneşă. A dormit cu mine pe canapea, aproape în fiecare zi.
Ei bine, însă, la un moment dat, n-am mai putut. Am simţit că înnebunesc de plictiseală! N-am crezut că o voi spune vreodată, dar m-am plictisit de prea mult liber.
Aşa că am avut momente când de abia aşteptam să mă întorc la muncă, să mai văd iar mulţi oameni, să mai fie energie, să mai fie treabă. Asta pentru că, de-a lungul timpul, m-am obişnuit să fiu o persoană dinamică şi ocupată.
Acum, însă, revenit la muncă, s-a întâmplat paradoxul, ca să zic aşa! Vreau liber! Am un coleg care e şi mai tare! A zis că de abia aşteaptă să vină Paştele!
Hm, putem fi oare mulţumiţi vreodată cu liberele astea? Voi ce ziceţi?
Poate vă întrebaţi ce e cu articolul acesta. Scriu pentru că mi-a plăcut. Aseară, am descoperit piesa de mai sus. Nu ştiam că Vunk cântă cu Antonia! Mi se pare că a ieşit o combinaţie tare faină. Să fie „de vină” vocea lui Cornel sau senzualitatea Antoniei? (Frumuseţea- zice Cristina, bunăciunea- zic eu)
Cert este un lucru. Prin 2002, lui Cornel Ilie i-a plăcut tare mult o piesă: Thalia- A Quien Le Importa.
Ei bine, i-a plăcut atât de mult piesa încât, în 2009, s-a dus cu o melodie „inspirată”, după părerea mea, la Eurovision, la preselecţia naţională. A cântat-o cu Tina (ex POPS- dacă mai ţineţi minte trupa). O puteţi auzi mai jos.
Dacă, în 2009, piesa nu a „rupt”, cum se spune în piaţă, acum, versiunea din 2011 are ingredientul „magic” şi cred că va fi un succes.
Voi ce ziceţi de ultima varianta? Sau, până la urmă, care credeţi că e varianta mai faină dintre cele trei?
E luni, a început un nou an, dar cu toţii parcă mai căutăm să ne bucurăm de câteva ore de odihnă şi de relaxare.
Tocmai de aceea primul post de anul acesta va fi unul plin de umor, care vrea să vă binedispună.
Vă povesteam, în urmă cu câteva luni, isprăvile lui Gogu Pintenogu, unul dintre vecinii mei. E un tip aparent serios şi inteligent, la 30 de ani, cu o carieră şi un statut impresionante. În realitate, un mini-spion, un tip care-şi urmăreşte vecinii, îi filmează, le face poze şi îi reclamă autorităţilor pentru tot felul de mizerii. Pe scurt, un fel de mini James Bond, ca să nu fiu mai drastic şi să-l numesc securist!
Cum vă spuneam în articolele precedente, marea problemă a lui Gogu este vecinul lui de deasupra, un bătrânel, cu prostată, care, în viziunea lui Gogu, trage mult prea des apa la baie şi face gălăgie. Tot pe scurt, faptul că vecinul există îl enervează la culme pe Gogu.
Aşa că Pintenogul nostru caută să-i facă zile fripte bătrânelului. Cu o săptămână înainte de Crăciun, ne trezim pe forumul asociaţiei de locatari, cu următorul mesaj:
„Stimati proprietari,
Exista un individ in ansamblu, e drept, trecut de prima tinerete, care, de saptamani bune de zile si in fiecare dimineata, face exact ce vedeti in filmuletul pe care vi-l pun la dispozitie. Totodata bocane in gresie cu niste obiecte pe care mi-ar fi greu sa vi le descriu ca fiind bile, samd.
In filmul facut azi dimineata, duminica, 18 decembrie intre 6.00 – 7.00, dupa ce deja mai aruncase cu „aghiasma” pe geamul meu, la minutul 14:27 se observa cum isi arunca ochii pe geam ca sa verifice daca e totul in regula. Dupa care stinge lumina, iar la minutul 20:55 scoate mana pe geam, arunca cu „binecunoscuta aghiasma” si pentru scurt timp apare iar in imagine, de aceasta data pe intuneric. Se aduce clar si sunetul pe care il produce in cadere! „
Acest mesaj îl voi numi „CAPITOLUL I- ATACUL”. Asta pentru că mai sunt alte două capitole.
Momentan, analiza asupra primului capitol: Gogu Pintenogu, într-o dimineaţă, între orele 6 şi 7, s-a pus pe înregistrat. Aveţi aici secvenţe din filmuleţ. A fost o înregistrare de 25 de minute!!!! Era mult prea mare ca să încapă aici. Nici măcar youtube-ul nu-l primea. În fine, jumătate de oră de spionat şi stat în frig! Mie mi se pare că nu se vede nimic, dar, dacă voi înţelegeţi ceva, vă aştept comentariile.
Revenind la Gogu, concret, a ieşit în balcon, a stat în frig, şi a căutat să surprindă pe cameră mişcările vecinului inamic. Vecin, care se trezise şi îşi făcea treburile matinale, înainte de plecarea la serviciu. În plus, cred că, fiind post, dădea şi cu ceva agheasmă prin casă (ACEASTA ESTE FORMA CEA MAI FOLOSITĂ A SUBSTANTIVULUI).
Eu am rămas perplex când am citit mesajul domnului Gogu. Nu mi-am imaginat vreodată că pot exista oameni care, la 6 dimineaţa, să nu aibă treabă mai bună de făcut, decât să îi spioneze pe alţii. Mai mult, fericit că a „capturat” ceva, se laudă şi la alţii şi chiar le dă posibililor cititori indicaţii regizorale: „La minutul cutare, veţi descoperi Sfântul Graal!” Să fim serioşi!
Ca să tragem concluzia: mesajul numărul I s-a vrut un atac dur, regizat şi gândit în avans o perioadă bună de timp, o tentativă de umilire a bătrânelului şi de câştigare de susţinători pentru cauza lui Gogu. Mie mi-a adus, însă, un zâmbet pe buze, fie el şi amar. Sper că pe voi v-a relaxat. În zilele următoare, mai public două- trei mesaje, pentru că aceasta a fost doar o luptă. Războiul a continuat.
