Azi, în drum spre muncă, era să fac vreo cinci accidente. Niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu de atâtea ori aproape de o tragedie.
Conduceam liniştit, respectând regulile de circulaţie. Repet: fără viteză, fără teribilisme. Probabil, acesta a fost şi motivul pentru care am reuşit să evit toate posibilele drame.
În 20 de minute de mers, le-am văzut pe toate. Era să calc trei pietoni, un bătrân, o bătrânică şi un copil. Incidentele s-au întâmplat la câteva minute bune unele de altele. Toţi pietonii respectivi traversau strada prin locuri nepermise, fără să se asigure câtuşi de puţin. Mai mult, copilul a trecut pe roşu. I-am evitat pe toţi, cum spuneam, dar parcă oamenii ăştia trăiau pe altă planetă, parcă erau la plajă şi nici nu concepeau să fie vreo maşină prin preajma lor. Şi, totuşi, ei erau pe stradă şi nu la mare.
Apoi, un biciclist a traversat o intersecţie pe roşu. Şi pe acesta am reuşit să-l evit, deşi eu aveam verde. Am frânat brusc şi puternic. El a trecut mai departe fără să realizeze o secundă cât de aproape de moarte a fost.
Şi, într-un final, un alt şofer mi-a tăiat calea, tot fără să se asigure. Am fost pe fază iar, altfel ne-am fi buşit serios maşinile.
Aşa că vă rog TREZIŢI-VĂ! Gata cu vacanţa! S-au terminat zilele libere! Gata cu Bucureştiul fără trafic! Ne-am întors la muncă! Hai să ne aducem aminte să devenim iar vigilenţi pe stradă, să ne asigurăm pe unde traversăm, să vedem dacă nu avem şi alţi conducători în trafic pe lângă noi. Pe scurt, TREZIREA!
