O mare tâmpenie: confiscarea maşinilor în lipsa drumurilor!

Am trăit să o aud şi pe asta: s-a trezit cineva, nu dăm nume, să propună confiscarea maşinilor celor care încalcă regimul de viteză.

Bun, ideea este aplicată în anumite ţări europene.

Însă, acele ţări au mii de kilometri de autostrăzi şi distanţele mari pot fi parcurse în timpi absolut decenţi.

Dar la noi? La noi, e jale. Autostrăzi mai deloc, drumuri europene construite prin sate şi multe altele.

Aşa că o astfel de propunere mi se pare o mare hoţie, o nesimţire, o mizerie.

Eu conduc destul de tare, dar nu atât de mult încât să fi rămas vreodată fără permis din cauza excesului de viteză. Am primit câteva amenzi, dar niciodată foarte grav.

Totuşi, nu pot accepta propunerea confiscării maşinii.

Nu înainte de:

– a fi construite nişte mii de kilometri de autostradă.

– a elimina poliţiştii spăgari de la examenele de circulaţie, care dau permise tuturor celor care cotizează şi nu celor care merită.

– a introduce prevenţia în acţiunile poliţiştilor şi a elimina „vânătoarea” din prezent. Îi vedem cu toţii pe poliţişti cum stau la pândă după curbe sau după trecerile de pietoni ca să-şi facă planul la amenzi şi nu să prevină accidente sau infracţiuni rutiere.

– a aplica amenzile pentru pietoni, pentru cei cu căruţe sau pentru biciclişti. Amenzi există, dar nimeni nu le aplică. Vedem peste tot pietoni care traversează aiurea, dar nu sunt sancţionaţi.

Doar atunci, vitezomanii trebuie sancţionaţi în cazuri extreme cu confiscarea maşinii. Că nu munceşte guvernul pentru mine să-mi cumpăr maşină.

Asta este părerea mea. Ţie cum ţi se pare propunerea asta?

Fumatul ucide dragostea! Pentru de dimineaţă!

Asta este noua melodie a celor de la Taxi. Cu umorul caracteristic, ei trag concluzia: „Fumatul ucide dragostea!”. Aşa că fiţi atenţi!

Trag şi eu o concluzie: îmi place piesa şi mi se pare că e perfectă pentru un drum la mare, chiar dacă nu e dedicată verii!

Enjoy!

În 20 de minute, cinci posibile accidente! Trezirea!

Azi, în drum spre muncă, era să fac vreo cinci accidente. Niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu de atâtea ori aproape de o tragedie.

Conduceam liniştit, respectând regulile de circulaţie. Repet: fără viteză, fără teribilisme. Probabil, acesta a fost şi motivul pentru care am reuşit să evit toate posibilele drame.

În 20 de minute de mers, le-am văzut pe toate. Era să calc trei pietoni, un bătrân, o bătrânică şi un copil. Incidentele s-au întâmplat la câteva minute bune unele de altele. Toţi pietonii respectivi traversau strada prin locuri nepermise, fără să se asigure câtuşi de puţin. Mai mult, copilul a trecut pe roşu. I-am evitat pe toţi, cum spuneam, dar parcă oamenii ăştia trăiau pe altă planetă, parcă erau la plajă şi nici nu concepeau să fie vreo maşină prin preajma lor. Şi, totuşi, ei erau pe stradă şi nu la mare.

Apoi, un biciclist a traversat o intersecţie pe roşu. Şi pe acesta am reuşit să-l evit, deşi eu aveam verde. Am frânat brusc şi puternic. El a trecut mai departe fără să realizeze o secundă cât de aproape de moarte a fost.

Şi, într-un final, un alt şofer mi-a tăiat calea, tot fără să se asigure. Am fost pe fază iar, altfel ne-am fi buşit serios maşinile.

Aşa că vă rog TREZIŢI-VĂ! Gata cu vacanţa! S-au terminat zilele libere! Gata cu Bucureştiul fără trafic! Ne-am întors la muncă! Hai să ne aducem aminte să devenim iar vigilenţi pe stradă, să ne asigurăm pe unde traversăm, să vedem dacă nu avem şi alţi conducători în trafic pe lângă noi. Pe scurt, TREZIREA! 

 

Minuni de Paşte: iepurele înlocuit de Cupidon!

Am fost plecat în Grecia, pentru câteva zile. Acolo nici iarba n-a crescut de Paşte. Totul închis, toată lumea relaxare! Linişte!

Ajuns acasă, m-au lovit, însă, minunile mioritice! Acţiune, am zis!

Deschid ziarele şi hop minunea 1: Bahmu s-a împăcat cu Prigoană! Cine ar mai fi crezut?!

Mă reculeg puţin şi trec pe pagina a doua: foştii soţi Albu s-au împăcat şi ei! Şi asta super-minune!

Deci, în Românica noastră, Paştele face minuni! Readuce iubirea, leagă căsniciile, alungă norii! De parcă iepuraşul e de fapt Cupidon!

Şi, totuşi, eu aş fi pariat că ambele cupluri se vor reface! Nu ştiu de ce! Poate e un sentiment apărut din nişte ani de experienţă prin mediul ăsta monden!

Oricum, acum noi avem multe de scris despre minunile astea! Detaliem şi la Poveştiri Adevărate, la 16.30.

Tu, însă, ai fi crezut că se vor împăca oamenii ăştia? Sau să nu-mi spui că şi tu ai trăit o minune de Paşte?

Hristos a înviat! Dumnezeu să vă aducă lumina în suflete!

Vă doresc tot binele din lume şi cele mai frumoase sărbători pascale de până acum. Vă doresc să fiţi sănătoşi şi liniştiţi, împăcaţi cu voi şi cu cei dragi în tihna Învierii Domnului.

Sper să vă bucuraţi de pozele pe care le-am făcut pentru voi. Sunt cadoul nostru pentru cititorii acestui blog.

Ţin să-i mulţumesc prietenului meu Constantin Antochi. Îl găsiţi aici, vi-l recomand cu căldură. Este un fotograf excepţional, acceptat în lista scurtă a marilor fotografi ai lumii din Best of Wedding Photography!

De ce plec în Grecia de 1 Mai şi Paşte

1. Pentru că arată aşa! (fotografia este orientativă)

2. Pentru că litoralul românesc e praf de 1 Mai! În afară de Mamaia şi Vama Veche, nu poţi merge nicăieri. Mulţi hotelieri nici nu se deranjează să deschidă. Iar eu am nevoie de un loc liniştit în care să mă odihnesc, împreună cu Sophia şi soţia, la soare, cu picioarele în apă.

3. Pentru că acolo merg mulţi prieteni de-ai mei şi suntem gaşcă!

4. Pentru că sunt destule zile libere ca să ne permitem o călătorie mai lungă. Mergem cu maşina.

5. Pentru că nu am fost niciodată în Grecia şi mi-am dorit mereu să ajung acolo.

6. Pentru că am găsit un super- preţ la cazare. Un apartament senzaţional, pentru cinci nopţi, de vreo trei ori mai ieftin decât un apartament pe litoralul românesc.

7. Pentru că oricâţi bani aş cheltui pe benzină şi mese la restaurant, tot voi ieşi mai ieftin decât în România, la confortul pe care mi-l doresc. Din păcate, asta este realitatea!

8. Pentru că este o ţară ortodoxă şi vom putea merge la slujba de Înviere să luăm lumină!

Voi ce faceţi în vacanţa de 1 Mai şi Paşte? Unde mergeţi?

Sugestie pentru week-end: concert „Very Classic” Marcel Pavel

Prietenul meu Marcel Pavel e în faţa celei mai mari provocări din viaţa lui artistică: duminică, la Sala Palatului, va organiza cel mai mare concert de muzică clasică din carieră.

L-aţi auzit vreodată cântând astfel de piese? Eu l-am auzit şi este excepţional. Până la urmă, trebuie să o recunoaştem cu toţii că are una dintre cele mai bune voci de pe la noi şi poate interpreta cu uşurinţă orice gen muzical.

La Sala Palatului, va fi, însă, şi mai bine. Asta pentru că va fi acompaniat de 140 de instrumentişti! Da, aţi citit bine! 140! Vă imaginaţi cum va suna sala?

În plus, Marcel va lansa, cu această ocazie, un dublu CD de muzică clasică, să puteţi „savura” melodiile şi acasă!

Eu vă recomand cu căldură acest concert, cred că e unul din seria celor de neratat! Ne vedem acolo!

Cum te face „Poliţia Internetului” la buzunare!

Aparent acest mesaj este foarte serios. Chiar şi credibil, când vezi bannerul de sus cu „Serviciul de combatere a criminalităţii informatice”!

Pe scurt, eşti anunţat că ai încălcat legea privind drepturile de autor, că ai piratat, adică. Ţi se blochează automat calculatorul şi ţi se spune că ai de plătit o amendă. În partea dreaptă a ecranului ai şi facilităţi de plată, să achiţi sancţiunea online.

ATENŢIE MARE, însă! Nu există aşa ceva! Acest anunţ este doar un virus, prin care nişte băieţi deştepţi îţi pot fura date din calculator şi prin care te mai pot „uşura” şi de câteva sute de lei.

Din păcate, soaţa a primit acest mesaj şi i-a blocat calculatorul imediat. Din fericire, n-am plătit nimic şi l-am dus imediat la reparat.

Trebuie să recunosc, însă, că întreg anunţul e o adevărată măiestrie pentru înşelarea oamenilor. Idee inteligentă, muncită frumos. Păcat că băieţii ăştia nu şi-au pus mintea la muncă cinstită.

Aşa că, atenţie!

Cum ştiu unii să facă bani din piatră seacă!

Să bei bere, teoretic, nu e mare scofală. Dar, la Heineken, la fabrica lor mamă din Amsterdam, e un adevărat ritual.

Oamenii ăia ştiu să-şi facă imagine şi mulţi, mulţi bani chiar şi din simpla desfacere a unei beri.

Mai întâi, eşti introdus în lumea Heineken, un tur de vreo oră prin întreaga istorie a fabricii, o afacere care a devenit un brand mondial şi care se laudă că gustul berii produse e acelaşi în întreaga lume.

Turul nu pot spune că m-a dat pe spate. Partea cu istoria e reţeta clasică: etichetele de la început, povestea evoluţiei Heineken.

De la un punct, însă, începe nebunia!

Ţi se proiectează un film 4D, în care tu, însuţi, eşti malţul care produce berea. Eşti stropit, eşti învârtit, eşti ameţit. Şi, apoi, devii adevărata bere Heineken.

Şi ai dreptul la toate privilegiile oferite de renume: gust, savoare, satisfacţie.

Eşti învăţat cum să bei o bere, câtă spumă să aibă în pahar, cum să-i verifici culoarea. Apoi, ţi se oferă o bere rece ca gheaţa spre degustare, jocuri şi filme interactive, pe scurt, distracţie.

Iar, la ieşire, poţi să-ţi cumperi şi propria bere. Adică, un Heineken cu numele tău pe el. Cam tare, nu? 6 euro o sticlă mică! Preţul real: vreo 20 de eurocenţi! Şi poţi să-ţi cumperi multe alte suveniruri.

Turul costă vreo 20 de euro, în care ai o bere plătită. Nu poţi comanda mai multe, pentru că Heineken promovează consumul responsabil de bere.

Pe scurt, dacă adaugi şi suvenirurile, poţi cheltui uşor vreo 50 de euro de persoană la fabrica Heineken. Şi sunt mii de turişti pe zi!

Acum, o concluzie: alţii pot! O demonstrează din plin Heineken!

În România, nu există un brand atât de puternic, dar nici nu cred că s-a gândit cineva să se promoveze şi aşa! La noi, nu e timp de istorie, nu e timp de muzee, nu e timp, mai ales, de idei deştepte!

Dar, destul am vorbit eu. Cum vi se pare vouă ideea celor de la Heineken?

Ferma Animalelor: fantastic pentru copii, distractiv şi pentru tătici!

 

În week-end, am dus-o pe Sophia, pentru prima oară, la Ferma Animalelor. Auzisem de acest loc doar lucruri bune, care mi s-au confirmat din plin.

Copiii se pot distra în voie alături de multe animale şi păsări domestice, dar şi alături de câteva sălbatice. Deşi nu sunt de acord cu ideea ca micuţii noştri să înveţe că animalele domestice se ţin în cuşti, pentru o primă experienţă a fost foarte bine pentru Sophia.

Culmea fericirii a fost, însă, la locurile de joacă amenajate şi, mai ales, la „ţup- ţup”, aşa cum le spune ea trambulinelor. A găsit acolo cea mai mare trambulină pe care s-a dat vreodată şi vreo oră-ntreagă a fost „în aer”. Taică-su, după ea! Şi pentru siguranţa ei, dar şi pentru a-şi satisface propria curiozitate în privinţa trambulinei. Iată şi un filmuleţ! Enjoy!

Mai ştiţi şi alte locuri faine pentru copii? Voi aţi fost la Ferma Animalelor?