sursa google
Mi-e dor
… să râd
… să văd iar lumea in culori.
Mi-e dor
… să simt
… să am din nou fiori.
Mi-e dor
… să plec
… să uit de grijile din zori.
Mi-e dor
…să stau
…să simt miros de flori.
Mi-e dor
… să zbor
… s-alerg prin nori.
Mi-e dor
… să mă topesc
… să te sărut de mii de ori.
Mi-e dor… să nu mai mori!
Ție de ce ți-e dor? În versuri, zic! (exercițiul de astăzi!) Anonime, personale, împrumutate de pe net, dar versuri!
E frumos. E înalt. E lucrat la sală. Are ochi albaștri. Este amuzant. Are și ceva bani. Este elegant. Are bune maniere. E bun la pat. E serios.
Clar, trebuie luat de bărbat! E super- piesă, nu trebuie ratat. Sigur va face și copii frumoși! Trebuie făcute acte!
Și îl iei. Faci cum faci, îl cucerești la rându-ți și îl convingi să-ți pună marea întrebare. Iar tu îi sari imediat în brațe și îi spui celebrul „da”.
Și faceți nuntă. Și e minunat. Câteva luni, câțiva ani.
Dar apoi vrei să îl schimbi.
„De ce ieși cu prietenii ăia? Stai cu mine!”. „Păi sunt prietenii mei din copilărie! Ieșeam cu ei și până să ne căsătorim!”
„De ce fumezi? Nu-mi place!”. „Păi fumez de mult timp. Îmi place. Fumam și înainte de căsătorie!”
„De ce dormi pe partea stângă a patului? Că îmi place mie!”. „Draga mea, dar acolo dormeam și înainte de căsătorie!”
„De ce-ți arunci tricoul în mijlocul casei și nu-l bagi direct în mașină?”. „Păi e un obicei vechi! Îl făceam și înainte de căsătorie!”
Și uite așa, el renunță la prietenii ăia din copilărie, se lasă de fumat, se mută pe partea dreaptă a patului, își duce tricoul direct la mașina de spălat.
Încet, încet, se schimbă. Așa cum dorești, așa cum îi ceri. Îl modelezi, îl cizelezi, îi rotunjești colțurile!
Și, peste câțiva ani, îți dai seama că nu-l mai iubești. Că…. nu mai are acel ceva care te-a cucerit! Că nu mai e bărbatul de care te-ai îndrăgostit!
De ce, doamnelor, vreți să vă schimbați bărbații? Nu sunt perfecți atunci când îi luați de soți?
Câți prieteni virtuali avem? Câteva mii? Câți oameni ne cer prietenia pe facebook? Câte cereri de prietenie trimitem la rândul nostru?
Câți oameni îmi citesc blogul?
Cu câți dintre oamenii ăștia am vorbit vreodată? Măcar pe net? Că față în față nici măcar nu se pune problema.
Astăzi, o prietenă virtuală m-a invitat la un ness cu lapte virtual! Că e preferatul ei și că vrea să-mi ofere și mie o ceașcă.
Și mi-a spus așa: „Ești unul dintre sutele de prieteni virtuali cu care nu am vorbit vreodată! Și mă gândeam ca măcar o ceașcă cu ness cu lapte să-ți ofer!”
Nu beau lapte, dar ideea mi s-a părut foarte mișto. Cu suflet. I-am mulțumit și am acceptat încântat.
Așa că, acum, vreau să vă ofer și vouă un ness cu lapte! Chiar dacă e virtual, sper să vă ajungă direct în suflet. Meritați măcar atât!
sursa google
În seara de sâmbătă, toate localurile, toate cluburile, toate cafenelele au fost pline de femei singure. Ziceai că a venit Apocalipsa și toți bărbații au fost rași de pe fața pământului! Oriunde priveai, numai femei. În pâlcuri, în cete, în găști. Câte patru, câte cinci, fiecare mai aranjată, mai coafată, mai decoltată!
Ca și cum toate ar fi ieșit la agățat, în acea seară, ca și cum toate ar fi fost diponibile și disperate.
M-am nimerit într-un astfel de pub. Cu gașca noastră, dar în cupluri. Numai noi eram așa. În tot pub-ul, eram doi, trei bărbați, cei de la masa noastră. În rest, femei dezlănțuite, care dansau pe mese și care-și puneau poalele în cap!
Nu știu pentru cine făceau asta, că, repet, singurii bărbați eram noi, și însoțiți pe deasupra. Deci, n-aveau pe cine agăța!
Și, totuși, doamnele astea se comportau ca și cum noaptea de 8 Martie ar fi fost ultima din viața lor.
În viața de zi cu zi, erau mame, soții, iubite. Erau doamne respectabile, afaceriste sau angajate la multinaționale, îmbrăcate la costum.
Pe 8 Martie, toate arătau ca niște don’șoare adunate parcă de pe nu știu ce drum auxiliar.
Și, dragele mele cititoare, vin să vă întreb: de ce?
De ce, de 8 Martie, soții trebuie să stea acasă? Mai ales că e o aniversare și vreți să o petreceți alături de cei dragi?
De ce, de 8 Martie, vă duceți la striptease masculin, dacă după câteva ore vă întoarceți acasă? Ca să vă faceți sânge rău, eventual? 🙂
De ce, de 8 Martie, vă puneți în situații jenante, pe care ulterior le regretați?
PS: Ce dați la schimb pentru libertatea asta exagerată de 8 Martie?
PS2: Cine v-a mai deschis ușa la club? Cine v-a mai dat haina jos de pe umeri? Cine v-a mai tras scaunul ca să vă așezați? Cui i-ați mai cerut să strige la chelner? Cine a achitat nota de plata? Cine a mai chemat taxiul?
Am făcut-o și pe asta: ne-am strâns noi, bărbații de Acasă, și ne-am pozat cu mușchiu’ la vedere!
Asta ca să nu mai dați banii la Chippendales și să vă lăsați soții, iubiții sau amanții cu buza umflată într-o seară de sâmbătă!
Uitați aici, masculi fatali, care mai de care mai cu pieptul în vânt și cu bicepșii și tricepșii umflați!
Evident, cei care au avut cu ce, au fost băgați la înaintare și au fost lăsați mai fără textile.
Noi, ăștia mai bătrâni, cu neveste pe acasă, am trecut mai în spate, am pus niște haine mai groase pe noi, și am scos ce avem mai bun la înaintare. Adică zâmbetele și ocheadele! Știți cum e: de la o vârstă, mai bine un zâmbet larg, decât o burtă rotundă!
Cu toții, însă, vă iubim la fel și mult. Pentru că datorită dumneavoastră, avem succes zi de zi, datorită dumneavoastră, ne bucurăm de atâta simpatie și atenție!
La mulți ani! Să fiți sănătoase, frumoase și iubite! Hai și… iubărețe! Ca să se bucure și partenerii!
sursa google
Varianta ideală de 8 Martie:
– o zi întreagă el o răsfață pe ea. Mic dejun la pat, masaj la picioare, cadou- abonament la spa, cină romantică în oraș, bilete la Chippendales pentru distracție nocturnă pentru ea și prietenele ei, în timp ce el rămâne acasă cu copiii.
Varianta nasoală:
– el uită complet de 8 Martie, se întoarce seara târziu acasă, rupt de oboseală, după o zi groaznică la serviciu. Își ia o bere, deschide televizorul și se uită la vreun meci. Îi mai cere ei și ceva de mâncare. Seara, somn.
Varianta de coșmar:
– ea primește două buchete de flori. Unul direct de la el, dimineața. Sunt singurele flori primite în ultimele luni. Ea, fericită, se declară încântată de ziua de 8 Martie. Pe la prânz, mai primește un buchet de flori, prin curier, cu mesajul „Pentru totdeauna, tigrul tău!”. Ea realizează insistant că el are o amantă și că, din obișnuință, a dat curierului adresa de acasă. Nu de alta, dar, de ani buni, el nu se mai poartă cu ea decât precum un câine jigărit!
Tu ce crezi că ți se va întâmpla mâine?
www.pentruanamaria.ro
Astăzi e o super- promoție! Mai tare ca promoțiile la haine, ca reducerile de 90% la încălțări, ca tichetele cadou la băuturi gratis!
Azi, poți cumpăra o viață cu doar 2 euro! Mai puțin de 10 lei! Mai puțin de cât costă un pachet de țigări, mai puțin de o bere scumpă, mai puțin de o ciorbă la restaurantul din colț!
Doar 2 euro! Și vei cumpăra viața orădencei Ana- Maria! Are 25 de ani si vrea să iubească! Ai putea fi chiar tu! Căci, pentru cei doi euro, te va iubi pentru totdeauna!
Altfel, în curând, nu va mai avea ce să-ți ofere în schimbul celor doi euro, iar tu nu vei mai avea ce să cumperi! Vei rata promoția!
Căci, Ana- Maria e bolnavă. Are un diagnostic crunt: meduloblastom de o înaltă malignitate. Pe înțelesul tuturor, tumoră cerebrală.
Dar e operabilă, cu șanse reale de vindecare! Contra sumei de 60.000 de euro! Bani prea mulți pentru întreaga ei familie!
Dar tu poți profita acum! Îi poți oferi 2 euro! Și o poți salva! Iar viața ei va fi mereu și a ta, de acum încolo!
Așa că uită-te în ochii ei și spune-i că nu poți să o ajuți! Spune-i că nu vrei să renunți la jumătate de pachet de țigări, sau la ciorba de la prânz ca să-i dai banii ăștia! Spune-i că ești prea comod, prea insensibil. Și las-o să moară!
Povestea ei o găsiți pe www.pentruanamaria.ro sau pe www.facebook.com/pentruAna-Maria. Viața ei, însă, o găsești în buzunarul tău!
Și bărbații s-au remarcat la Premiile Oscar de anul acesta. Eleganți, stilați, în clasicul alb negru, sau, din contra, curajoși, cu sacouri albe sau aurii. Au fost și excentrici, ca Pharell, care a ales un smoching foarte elegant, dar… cu pantaloni scurți!
Domnelor, iată-i special pentru voi pe cei mai faini dintre ei. Vedete adevărate, cu posturi și tinute adevărate, cu siguranță debordantă. Oameni de la care ai multe de învățat. De la stil, până la modul în care se implică în zeci de acte caritabile.
sursa foto: www.oscar.com
Care este preferatul tău?
Nu știu dacă ați primit, deja, mărțișoare sau măcar un ghiocel, dar sper ca această fotografie să vă aducă puțintică bucurie în suflete.
Aveți de la noi câteun buchet de flori și un mega pupic! Evident toate virtuale! 🙂
Pentru că, doamnelor, măcar de 1 Martie, le măritați cu prisosință!
Așa se face că ne-am așezat frumos la poză, cado’ pentru dvs, toți masculii de la Acasă (aș fi spus masculii Alfa, da’ vă las pe voi cu laudele), mai mult sau mai puțin macho, fiecare după posibilități. Am pozat serioși, că subiectul în sine este pe măsură!
Nu de alta, dar noi, în realitate, suntem cam așa: o gașcă faină, trăznită, pontoasă.
La mulți ani!
PS: Aștept și eu să primesc mărțișoare virtuale! La mine, în Moldova, și bărbații primesc, așa că… vă rog!
O cheamă Beth Whaanga. Este asistentă, soţie şi mama a patru copii. E australiancă și arată splendid în rochia asta, nu-i așa?
Priviți-o! Pare fericită, pare că are totul, familie, carieră, frumusețe și inteligentă. E frumoasă, natura a înzestrat-o cu multe calități fizice.
Dar iată ce se ascunde sub rochia ei:
Corpul ei îi spune drama: o dublă mastectomie, o histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului), o limfadectomie (eliminarea nodulilor limfatici) şi o lumpectomie (înlocuirea formaţiunii tumorale cu o zonă de ţesut adiacent sănătos). 4 operații dure, care i-au distrus feminitatea. Acum, Beth este doar o bucată de carne! Atat!
A ajuns aici din cauza cancerului, o boală atât de veche și atât de necunoscută, în același timp.
Are 32 de ani, vârsta mea și a multor altor adulți tineri. Pentru că ne considerăm încă tineri, nu? Cel puțin așa ne simțim.
Corpul nostru începe, însă, să spună altceva. Începe să simtă poluarea, alimentația proastă sau dezechilibrată, stresul. Dar noi ne credem incă tineri, perfect sănătoși, aproape invincibili.
De curând, o cunoștință de aceeași vârstă și-a descoperit o rană pe col, un început de…. Acea boală pe care nici nu vreau să o pronunț nici pentru dușmani.
A descoperit-o absolut din întâmplare. A mers la un control banal, așa cum își face o dată la șase luni.
A avut un mare, mare noroc! Încă șase luni și lucrurile s-ar fi complicat într-un mod îngrozitor.
Acum e bine, dar rămâne sub observație. Îi rămâne incertitudinea în privința vindecării complete. Îi rămân întrebări precum „Dacă nu a curățat medicul tot?”, „Dacă va recidiva?”.
Eu nu mi-am mai făcut analizele de cel puțin șase luni. Am fost tot timpul prea ocupat să mă duc la control. Și întotdeauna am gândit că sunt prea tânăr ca să fiu bolnav!
Și, totuși? Dacă, Doamne ferește, nu mai e așa? Dacă, undeva, ascuns bine în corpul meu, este vreun început de ceva?
Voi merge în curând. Sper să o faci și tu. Chiar te rog!
De altfel, te și întreb: când ți-ai făcut ultima oară analizele? Când ai fost ultima oară la control? Ești sigur că ești bine?