Pe la opt luni de viaţă, Sophia a început să meargă. Mai întâi, ţinându-se de tot ce îi ieşea în cale, apoi doar puţin sprijinită în mâinile noastre şi, într-un final, singură.
Din păcate, pediatra noastră a sesizat că are o călcătură strâmbă. Adică îşi ducea lăbuţele picioarelor în interior şi nu le ţinea drepte. Roxana, pediatra noastră, este excepţională şi şi-a dovedit încă o dată profesionalismul. V-am mai avertizat în trecut asupra găsirii unui pediatru foarte bun pentru copilul vostru. Vă mai avertizez şi acum.
Revin, însă, la povestea cu călcătura copilului. Noi am crezut că va trece de la sine, că, la început, aşa calcă toţi copiii. Şi, totuşi, Roxana a insistat să mergem la un specialist. Şi bine a făcut!
Ne-am dus la „profa”, un fizioterapeut pentru copii excepţional. Nu vreau să-i fac publicitate, pentru că, deja, are prea mulţi copii înscrişi la „fizio” şi le face faţă cu greu. Nu pot să nu o laud, însă, mai ales că lucrează la stat şi a rămas dedicată cauzei şi nu banului.
„Profa” a analizat-o imediat pe Sophia şi ne-a spus clar: „Nu e un lucru grav, dar nu se corectează de la sine! Trebuie să veniţi la fizioterapie şi trebuie să înţelegeţi că e un proces de durată. Practic, trebuie să dezobişnuim creierul să comande anumite mişcări greşite picioarelor şi să le înveţe pe cele noi, corecte! Va dura doi- trei ani!„.
Un astfel de termen poate fi descurajant pentru părinţi. Să ştiţi, însă, că sunt cazuri mult mai grave cu durate de peste 10 ani!!!
Dar, am început programul. De mai bine de un an, mergem de trei ori pe săptămână la fizioterapie. La fiecare deplasare, fac vreo 20 de km cu maşina, dus- întors, pentru că e foarte departe de noi.
Dar, am înţeles că sănătatea copilului nostru e mai importantă ca orice. Ne-am schimbat vieţile. Am renunţat la programul nostru clasic ca să facem loc şedinţelor de fizioterapie. Nu vă povestesc astfel de lucruri ca să mă martirizez sau să obţin de la voi laude. O fac ca să trag un semnal de alarmă. De altfel, până acum, nu v-am povestit despre această problemă, mi s-a părut prea personală. Dar văd tot mai mulţi copii cu probleme în jurul meu, iar ei n-au nicio vină. Doar părinţii lor dezinteresaţi sau, sper eu, necunoscători, încă.
Sophia s-a obişnuit încet, încet, cu exerciţiile. Ştie, de altfel, că, dimineaţa, când tati o duce la maşină, va merge la doctor, la fizio. A început să-şi maseze singură picioruşele. 🙂 A acceptat-o pe „profa”, deşi sunt exerciţii care îi provoacă dureri. La început a plâns, dar, acum, stă cuminte şi suportă. A înţeles că e spre binele ei.
Rezultatele au început să se vadă. Mai avem, însă, de lucru. În plus, am investit şi în încălţări speciale. Sunt mult mai scumpe decât cele obişnuite pentru copii. Pe la 300 de lei perechea. Şi ştiţi cât de repede le cresc tălpile copiilor!
Una peste alta, sunt eforturi consistente pe care le facem. De la timp pierdut, la bani cheltuiţi suplimentar. Dar noi am înţeles că e important să facem asta!
Vă rog nu lăsaţi timpul să treacă! Dacă micuţul vostru are probleme la mers, consultaţi un specialist. S-ar putea să nu fie nimic, dar s-ar putea să aibă probleme. Şi, atunci, orice zi trecută fără exerciţii de corectare agravează problema.
Am văzut copii necorectaţi care nu pot să-şi folosească o mânuţă sau care şchioapătă la mers. Aceşti copii, odată introduşi în societate, adică la grădi sau la şcoală, vor fi stigmatizaţi. Vor fi ţinta glumelor rele ale celor „normali”, vor suferi traume fizice şi psihice!
Vă rog, încă o dată, mergeţi la medic!
