Dragi firme producătoare de seminţe ambalate, vă rog să ataşaţi la pungile voastre şi câte o punguliţă pentru coji! Chiar vă rog să faceţi asta pentru că m-am săturat să nu-mi pot duce copilul în parc din cauza cojilor de seminţe aruncate la întâmplare.

La fiecare ieşire în parc, văd cel puţin un posesor de pungă cu seminţe care stă pe bancă şi flencăne! Cred că ăsta este termenul: „a flencăni”. Poc, poc, poc, poc! Se sparge sămânţa, intră miezul în gură şi coaja pe jos. Că, deh, coşul de gunoi e departe şi n-are castorul cornetul cu el.

Aşa că iată o soluţie! Ataşaţi o punguliţă pentru coji! Cred că rezolvăm problema astfel. Măcar cea legată de curăţenie.

Rămâne cea morală, însă, aici, e boală veche. Nu cred că e normal să consumi seminţe în public. Hai, poate la meci, dar nici acolo nu mi se pare o scuză. Să scuipi seminţe pe jos e un gest oribil! Stai lângă unul cu carii în gură, care mai şi miroase a… diverse. Şi el glojdeşte la greu. Ţac, ţac, ţac! Cum te simţi? Sunt convins că aţi trecut toţi prin situaţia asta. Mai ales dacă nimereşte coaja scuipată fix pe încălţările tale!

Şi eu mănânc seminţe, o facem cu toţii. De orice fel, dar le mănânc la mine acasă. La mine acasă, repet. Nu deranjez pe nimeni.

Aşadar ne băgăm la o campanie? Dacă nu se sesizează firmele, eu zic să ne strângem câţiva şi, duminică de duminică, ieşim în parcuri şi împărţim punguliţe pentru depozitarea cojilor.