MINCIUNI PESCĂREŞTI, MĂIESTRII CU SCHIURILE ŞI… POVEŞTI DE AMOR!- GABRIELA TICU IA PRIMUL MAGNET
IATĂ PĂŢANIILE EI HAIOASE, TEXTUL ÎI APARŢINE INTEGRAL.
„Cea mai haioasa intamplare? Mie mi-au venit mai multe prin cap… asa ca o sa-ti trimit mai multe intamplari 🙂
Va place sa pescuiti? Mie da, dar numai daca prind si peste. Vacantele de
vara mi le petreceam la tara la bunici, unde am facut multe nazbatii
impreuna cu Adrian. Casa bunicii era aproape de raul Ramnicu Sarat, chiar
unde se forma si o cascada, iar in zilele foarte calduroase pestele la
cascada sarea in aer. Mi-am luat cu Adrian sacul (sacul fiind un bat lung de
vreo 2 m, care in capat avea o plasa rotunda) si am plecat la prins peste. A
fost cea mai norocoasa zi a noastra, am prins o galeata de 10 kg de peste (clean, mrene), dar noi nu stiu daca am mancat un peste ca l-am impartit pe
tot. Acum eu stiu ca este greu de crezut ca doi copii au prins o galeata de
peste cu sacul, dar asa este, de prietenii care stiu povestea am fost
sfatuita sa nu mai zic asta… dar eu o spun si Adrian poate confirma.
Alta amintire de la pescuit o am din Delta. Acum 5 ani de zile, prima oara
in Delta.Toata lumea era la pescuit, numai eu mai smechera am vrut sa arunc cu undita de pe ponton. Am aruncat undita, aveam un fel de bat pe care am sprijinit-o,eu m-am asezat pe scaun si am inceput sa vorbesc la telefon, nu am mai auzit zgomotul clopotelului ca a tras pestele, conversatia mea era mai captivanta. Imi amintesc ca am vazut cum undita a cazut pe ponton, de acolo in Dunare si eu ma uitam cum undita mea se ducea pe apa. Nestiind sa inot nu am sarit dupa ea, doar am strigat dupa ajutor, iar un domn care avea grija de barci a sarit in apa dupa undita mea. Dupa cateva minute a revenit cu un pui de somon in jur de 700 g. Normal ca toata lumea a ras de mine…cate persoane mai stiti sa le fuga pestele cu undita ?
Alta intamplare este de acum 2 ani la ski 🙂
Era intr-o zi de duminica acum vreo 2 ani de zile, afara era un pic de
zapada, am vazut la stiri ca in Predeal se schiaza m-am hotarat sa merg la
ski. Am fost curajoasa ca in iarna respectiva nu mai schiasem, doar cu un
an inainte am fost si am luat cateva ore cu un monitor si eu am tinut minte ca stiu sa schiez… M-am echipat si m-am oprit la Predeal, lume multa,
muzica , zapada… o atmosfera vesela, placuta. M-am dus la centru de
inchiriat schiuri (mi-au dat iar baietii o pereche de schiuri foarte alunecoase :P) si de acolo directia teleski. Am stat cuminte la rand, m-am
prins de teleski si am aterizat in varful partiei Clabucet….de aici incepe distractia. Am o intrebare pentru voi… Schiatul nu este ca mersul pe
bicicleta? Eu cred ca nuuuuuu 🙂 Cand am ajuns sus pe partie, am vrut sa
dau drumul la teleski, normal ca am cazut (inca nu reusesc sa ma dau de pe
teleski fara sa cad), ca sa ma ridic a trebuit sa imi dau schiurile jos si de aici incepe munca mea. Am privit partia, oamenii skiau si abia asteptam sa pornesc si eu ca ei. Am vrut sa imi pun schiurile, mi-am bagat piciorul in primul schi (la propriu….mai tarziu si la figurat :P), totul ok , dar cand sa il bag si pe al doilea nu am putut, aluneca piciorul cu schiul in picior si uite asa m-am chinuit aproximativ 20 de min, cand cu un picior cand cu altul. Intr-un final glorios reusesc sa fiu cu schiurile in picioare si pornesc pe partie in jos. Aici surpriza….nu mai stiam sa schiez …si am venit mai mult rostogolindu-ma. Iar povestea dat schiuri jos, ridicat, chinuit sa le iau in picioare, iar de-a dura. Stau si ma gandesc ca poate e prea abrupta partia pentru mine, ma trantesc cu fundul in zapada si analizam ce este de facut. Ma uit de un instructor de ski, dar in varful partiei nici unul liber, atunci ajung la concluzia decat de-a rostogolul mai bine cobor fara schiuri in picioare. Eram singura persoana care cobora pe partie cu schiurile pe umar, nu va mai spun ca toata lumea se uita la mine. Dupa o ora si ceva a reusit si eu sa ajung la baza partiei foarte dezamagita ca nu mai stiu sa schiez, dar fericita ca s-a terminat aventura mea din ziua respectiva.
Alta intamplare mai amuzanta este de acum vreo 12 ani de zile… cu primul
meu sarut 🙂
Daca tot este inceputul m-am gandit sa va povestesc despre primul sarut. Probabil ca o sa spuneti ca sunt ciudata, poate ca sunt sau mai bine spus am fost o ciudata la momentul respectiv. Eram in clasa a XII-a in vacanta de Paste, la tara impreuna cu tatal meu. Bunicii mei fiind din acelasi sat la o distanta de 2km intre ei stateam cand la bunicii din partea mamei, cand la cei din partea tatalui. In vacanta respectiva am ales sa stau la cei din partea tatalui, era acolo si un verisor de aceeasi varsta cu mine, el avea prieteni care il vizitau si implicit ne intalneam, jucam carti, table, mergeam la pescuit impreuna cu ei. Fiind vacanta erau multi tineri in vizita la bunicii lor, iar seara ne adunam si stateam la povesti. Intr-o seara am stat la povesti cu niste tinere domnisoare sa le spunem asa, care erau in scoala generala si imi povesteau de prietenii lor de la scoala, de intalnirile lor, care baiat saruta mai bine, si m-au intrebat si pe mine despre prietenul meu. Eu fiind in clasa XII-a mi-a fost jena sa recunosc ca sunt o salbatica, ca nu am nici un prieten si ca nu m-am sarutat niciodata am inventat o minciuna pe moment ca sa nu ma fac de ras, dar in acel moment m-am hotarat ca trebuie cat mai urgent sa ma sarut si eu, ca sa intru in rand cu lumea. Am ales un prieten de al varului meu, era frumusel, de aceeasi varsta cu mine, parea persoana perfecta, dar in mintea mea erau tot felul de conversatii, daca are dantura urata, daca ii miroase gura, daca mi se face rau …si multi de alti de daca. Eram intr-o zi cu verisorul meu si cu baiatul ales pentru sarut, am jucat carti, am povestit, nu mai stiu cum am adus conversatia la subiectul dantura, si stiu ca m-am trezit ca ma uit in gura lui daca are carii… va jur ca am facut acest lucru. Cred ca am fost multumita de ce am vazut, ca sambata seara la discoteca (care era in curtea bunicii) am stat impreuna cu baiatul, l-am invitat EU la o plimbare, ne-am uitat la stele (imi amintesc ca a cazut o
stea, iar eu mi-am pus dorinta sa ma sarute) si ne-am sarutat :)). Nu am
pastrat legatura cu el, m-am intors acasa la Brasov foarte vesela ca m-am
sarutat…cred ca eu, Alina si Mirela eram singurele fete din clasa care nu
ne sarutasem niciodata… probabil ca eram in stare sa dau si un anunt, stiu doar ca am fost foarte mandra.”
Gabriela a câştigat un magnet de frigider „cu mândrie românească”. Dacă vrei şi tu unul, îmi trimiţi o întâmplare haioasă din viaţa ta pe mailul de blog sau la http://dancruceru.ro/concurs-cea-mai-haioasa-patanie-din-viata-ta-merita-un-magnet/. Scrie frumos, corect gramatical şi eu îţi public articolul în calitate de „Invitat special” pe blogul meu.
Baftă!
