Nu îmi place să-mi etalez achizițiile, obiectele personale, „bogățiile”. Nu știți unde stau, în câți metri pătrați, ce ceas port la mână, ce firme au hainele mele, ce mașină conduc. Să te lauzi cu astfel de lucruri mi se pare să le dai o palmă peste față celor care își permit mai puțin decât tine, așa că vorbesc foarte rar despre asta.
În privința mașinii, după multe insistențe, am acceptat, însă, un interviu într-o rubrică auto a revistei VIP. Un interviu tehnic, nișat, fără detalii despre prețuri, costuri și bani. Întregul articol îl găsiți aici:
http://www.revistavip.net/RevistaVIP/DAN_CRUCERU_-_Povestiri_auto_adevarate!/15/#q
Nu am să reiau chestiunile discutate, nu am să pun accent pe marca mașinii, ci vreau să dezbat cu voi un subiect adiacent.
Vreau să vorbesc despre fudulia românească și despre cât de nepotrivit își aleg românii mașinile.
Aproape nimeni nu ține cont de utilitatea mașinii. Foarte mulți își cumpără jeepuri. Cu cât mai mare, cu atât mai bine! Ăsta e sloganul multora! Să se vadă de departe, să nu îndrăznească nimeni să se bage în fața ta, să poți să te urci pe cel care nu te lasă să te bagi pe bandă! Nu contează că tancul consumă 30, 40 de litri la 100 de km și că mergi doar în oraș cu el, că nu ai unde să-l parchezi și că plătești impozite de te ustură peste tot. Probabil ni se trage de la cei 50 de ani de comunism, în care totul era mic în jurul nostru: apartamente înghesuite, porții mici la masă, mâncare în rație pe cartelă. Acum, e democrație și totul trebuie să fie mareeee! Inclusiv mașina!
Apoi mai sunt „excentricii”, „rebelii”. Băieții ăia care adoră tunningul. Sunt unii profi în domeniu, dar cei mai mulți sunt niște cocalari care-și cumpără Logan cu 1000 de euro și mai bagă 5000 în tunning. Să urle mașina, să-i facă la liniuțe pe cei cu jeepuri sau mașini scumpe! Și, la astfel de mașini, e musai să-și pună șiragul de cruci pe mijlocul parbrizului! Să vadă lumea că ei sunt credincioși, cu frica lui Dumnezeu! Dar n-au pic de rușine de cei din jurul lor, că-i deranjează cu manelele date la maximum din cele 20 de boxe băgate în toată mașina! Nu contează că stau înghesuiți în scaun și că toate accesoriile mașinii sunt din plastic, la fel ca la orice Logan. Dacă are boxe, geamuri fumurii și tobe modificate, e viață!
În plus, este și concurența între prieteni și vecini. Dacă vecinul Fănică și-a luat Logan, tu trebuie să-ți iei măcar o Skodă. Dacă vecinul de la trei își ia BMW, tu trebuie să-ți vinzi apartamentul, să te muți în chirie, dar să-ți cumperi Porsche.
Mulți dintre oamenii ăștia nu-și permit, însă, o întreținere adecvată a mașinii, dar își cumpără cea mai cea. Nu-și permit să facă reviziile în service-urile de brand, nu-și permit să schimbe consumabilele la timp, și, uneori, nu-și permit nici măcar o poliță casco. Așa că, de multe ori, vezi mașini de lux ajunse în condiții deplorabile sau lovite pe toate părțile și trase pe dreapta cu un strat gros de praf, dovadă a staționării îndelungate.
Dar ce să-i faci! Românul e fudul și, neapărat, trebuie să fie mai fudul ca cel de lângă el! Nu contează că moare de foame ca să aibă bani de benzină!
Iar, dacă nu-și permite deloc să intre în joc, înjură. Muult! Îl face cu ou și cu oțet pe vecinul care și-a luat mașină! „Ăla a furat! Știu eu, sigur a furat! Că e în firma aia și fură! Sigur! N-avea cum altfel să-și cumpere așa ceva! Hoțul!”. Nici prin cap nu-i trece individului că poate proprietarul noii mașini chiar și-o permite din muncă cinstită. Că a învățat zeci de ani, că a citit cărți să umple o bibliotecă universitară, că a muncit pe brânci 24 de ore, șapte zile din șapte, ani în șir. Că a avut mai mult noroc, dar și mult mai multă ambiție! Nu putem concepe asta, că, la noi, e musai să moară și capra vecinului!
Eu mai spun doar atât: îmi ridic pălăria în fața unui șofer cu o mașină ieftină, dar bine întreținută! Îl apreciez enorm pentru că și-a cumpărat mașina pe care și-o permite, mașina potrivită pentru el și pentru nevoile lui. Bravo unor astfel de oameni!
